Insuficienta renala

PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Joi, 08 Iulie 2010 11:07

Insuficienta renala este cauzata de diminuarea capacitatii rinichilor de a asigura filtrarea si eliminarea produselor toxice ale sangelui, de a controla echilibrul corpului in apa si saruri dar si de a regulariza presiunea sanguina.

Exista doua forme de insuficienta renala: acuta si cronica. In ambele cazuri, insuficienta renala nu este o boala in sine. Ea este in principal cauzata de afectiunile care ating rinichii si este caracterizata prin reducerea numarului de nefroni, care sunt unitati functionale al caror element principal este glomerulul, o mica sfera unde are loc filtrarea sangelui si unde se elaboreaza urina primara.

In stadiu clinic de insuficienta renala cronica si compensata, numarul nefronilor distrusi depaseste 50 % din nefronii totali, iar atingerea glomerulara este ireversibila.

In prima faza, boala evolueaza fara o simptomatologie clinica, dar cu timpul apare poliuria. Poliuria reprezinta cresterea cantitatii de urina emisa pe durata a 24 de ore peste pragul normal de 3 litri. In aceasta situatie rinichii mentin cu dificultate functia de eliminare toxine. Pe masura ce boala evolueaza, pacientul capata stari de astenie, devine palid, ii scade pofta de mancare, are insomnii, greturi, care daca la inceput sunt doar pe parcursul primei parti a zilei, apoi se accentueaza si multiplica si pe parcursul intregii zile. Alte disfunctii generate ar putea fi aparitia hipertensiunii arteriale, (valorile ureei sanguine cresc intre 60-100 mg %, fata de normalul care este intre 20-40 mg %), iar valorile creatininei cresc (intre 1,6-2 mg % fata de normalul care este intre 0,6-1,2 mg %).

Acest stadiu de insuficienta renala cronica se mai numeste si sindrom azotemic.

Odata cu agravarea bolii, simptomatologia devine din ce in ce mai accentuata, iar bolnavul intra in stadiul de decompensare preuremica si astfel in sange incep sa creasca si mai mult valorile ureei, ale creatininei, ale acidului uric. Starea generala a bolnavului devine din ce in ce mai precara, anemia se accentueaza, apar dureri puternice de cap, pofta de mancare dispare, greturile sunt mai dese si mai accentuate, apar si varsaturi si scaune moi (diaree). Prin scaderea capacitatii de fagocitoza a leucocitelor, bolnavii sunt predispusi la complicatii septice. Faza cea mai avansata a insuficientei renale cronice este uremia, cand rinichiul isi pierde si ultimele rezerve anatomice si functionale, numarul nefronilor functionali scazand sub 10 % din nefronii totali. In acest stadiu, boala are o evolutie progresiva ireversibila, ajungand la starea comatoasa, sfarsitul obisnuit al insuficientei renale cronice si compensate.

Referitor la tratament, este necesar, in primul rand, sa se cunoasca si sa se trateze cauzele care au provocat, intretinut si agravat evolutia bolii. Apoi, tratamentul variaza in functie de stadiul afectiunii si consta in masuri igienodietetice si medicamentoase recomandate de catre medicul specialist.

In stadiul de decompensare avansata, la bolnavii care nu mai raspund la tratament si creatinina sanguina depaseste 12 mg la suta, se recomanda dializa cronica sau transplantul renal.

Ceaiuri pentru bolnavii in stadiul compensat:

Atentie: La bolnavii in stadiul compensat, cu diureza normala, aportul de lichide nu trebuie supus unor restrictii. Este insa contraindicata incarcarea cu apa, care poate avea efecte nedorite din cauza incapacitatii bolnavului de a elimina un exces de lichide. In acest stadiu sunt recomandate ceaiurile diuretice, 1,5-2 l pe zi.

Ceai din codite de cirese amare si matase de porumb:

Un ceai diuretic recomandat de fitoterapie in insuficienta renala cronica este din codite de cirese amare si matase de porumb, uscate si maruntite, in parti egale. Matasea se culege verde, atunci cand porumbul este de lapte, si apoi se usuca la loc umbros.

Preparare: Se pune o lingura de amestec la o cana de apa (aprox. 250 ml), se fierbe 4-5 minute la foc slab, se mai lasa 20-30 de minute la infuzat, apoi se strecoara. Se beau 2-3 cani de ceai pe zi, indulcite cu miere de albine naturala, fara adaos de zahar.

Ceai de ceapa:

In stadiul de compensare azotemica, este bine sa se bea in acelasi timp si 1-2 cani pe zi de ceai de ceapa. Ceapa are o importanta actiune de eliminare a ureei si acidului uric. Pentru aceasta, se aleg 3 cepe de marime mijlocie, se curata, se taie marunt si se fierb timp de o ora la foc slab, intr-un litru de apa. Se bea intreg continutul pe parcursul unei zile, cate 1-2 cani in 4-5 prize. Daca este necesar, se poate lua un protector al mucoasei gastrice, de exemplu ulcerotrat.

Remedii utile bolnavilor aflati in stadiul decompensat:

La bolnavii in stadiul decompensat, atunci cand diureza scade sub 1.000 ml in 24 de ore, mai ales in caz de edeme, insuficienta cardiaca sau hipertensiune arteriala, aportul de lichide trebuie sa fie eliminat. Numarul nefronilor distrusi depasind 75 la suta din nefronii totali, rinichiul se afla in imposibilitatea de a elimina un exces de lichide. In acest caz, se vor evita ceaiurile diuretice cu un continut ridicat de potasiu, asa cum sunt ceaiurile din cozi de cirese amare, matase de porumb sau coada calului, deoarece atunci cand diureza scade, bolnavul prezinta tulburari in eliminarea potasiului cu cresterea potasemiei, situatie ce poate produce tulburari metabolice care sa agraveze evolutia bolii.

In stadiul decompensat este recomandata infuzia din frunze de mesteacan, 1-2 cani pe zi.

In acelasi timp se pot bea si 1-2 cani pe zi din ceaiul de ceapa.

Efecte foarte bune in acest caz o are tinctura 10 % (10 g plante la 100 ml alcool alimentar) din frunze de anghinare, frunze de papadie, rachitan, frunze de urzica, cretusca, fructe de catina alba, rostopasca, frunze si radacini de patrunjel, toate in parti egale. Se iau cate 20-40 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, intre mesele principale.

Pentru evitarea cresterii potasemiei, se vor elimina alimentele bogate in potasiu, cum ar fi fructele, in special cele uscate.

Tinand seama de gravitatea acestei boli, este necesar sa se recurga la controale medicale periodice, cel putin o data pe an, in care sa se urmareasca sanatatea rinichilor. Pentru un eventual tratament, este bine sa se intervina din timp, atunci cand numarul nefronilor distrusi este inca destul de mic.



 
GoogleLink megosztása: Del.icio.usTwitterFacebookDigg

Tradu aceasta pagina

Romanian English French German Greek Hungarian Italian Polish Portuguese Spanish

Vizitatori online

Avem 9 vizitatori online